MINISTERUL EDUCAłIEI, CERCETĂRII ŞI
TINERETULUI
DirecŃia Generală Management ÎnvăŃământ Preuniversitar
2
II. STRATEGIA NAłIONALĂ PRIVIND REDUCEREA FENOMENULUI VIOLENłEI ÎN UNITĂłILE
DE ÎNVĂłĂMÂNT PREUNIVERSITAR
A. PRINCIPII, ACłIUNI ŞI RECOMANDĂRI GENERALE REFERITOARE LA PREVENIREA ŞI COMBATEREA VIOLENłEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR (materialul este preluat şi adaptat pe baza
studiului „ViolenŃa în şcoala” elaborat de Institutul de ŞtiinŃe ale EducaŃiei, lucrare realizată şi publicată
cu sprijinul financiar al ReprezentanŃei UNICEF în România.)
B. ROLUL ŞI FUNCłIILE INSTITUłIILOR DIN CADRUL SISTEMULUI EDUCATIV,
REFERITOARE LA REDUCEREA FENOMENULUI VIOLENłEI
1. ROLUL ŞI FUNCłIILE MINISTERULUI EDUCAłIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
(MECT)
2. ROLUL ŞI FUNCłIILE INSPECTORATELOR ŞCOLARE
JUDEłENE/INSPECTORATULUI ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI (ISJ/ISMB)
3. ROLUL ŞI FUNCłIILE UNITĂłILOR ŞCOLARE
C. MODELUL PLANULUI OPERAłIONAL MINIMAL AL UNITĂłILOR ŞCOLARE PRIVIND
REDUCEREA FENOMENULUI VIOLENłEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR
D. ANEXA
-ANEXA I- MODELUL PLANULUI OPERAłIONAL PENTRU CENTRELE DE ASISTENłĂ
PSIHOPEDAGOGICĂ PRIVIND REDUCEREA FENOMENULUI VIOLENłEI ÎN MEDIUL
ŞCOLAR
3
PREAMBUL
ViolenŃa umană reprezintă una dintre temele recurente ale societăŃilor contemporane. Preocuparea pentru
manifestările de violenŃă, dilemele privind creşterea criminalităŃii şi a cauzelor ei, strategiile de prevenire şi combatere a
acestor fenomene reprezintă subiecte de reflecŃie pentru lideri de opinie, politicieni, jurnalişti, pentru cercetători din
diferite domenii ale ştiinŃelor sociale şi, în particular, pentru specialiştii din domeniul educaŃiei..
Globalizarea interesului faŃă de violenŃa socială este consecinŃa unei conştientizări generalizate privind necesitatea
punerii violenŃei pe agendele de lucru ale diferiŃilor actori sociali, responsabili de găsirea unor soluŃii, dar şi de
mobilizarea corpului social, a societăŃilor civile pentru luarea de poziŃie, implicarea şi participarea la prevenirea şi
combaterea acestui fenomen social.
ViolenŃa şcolară este doar una dintre manifestările violenŃei cotidiene. Dezbaterile privind relaŃia între conceptul de
„drept la siguranŃă” şi mediul şcolar au căpătat în Europa o dezvoltare continuă şi constantă, cu diferenŃe de la Ńară la
Ńară, devenind oficial o problemă politică în urma unei întâlniri a experŃilor, organizată de Comisia Europeană la
Utrecht, în anul 1997.
Mass-media acordă din ce în ce mai multă atenŃie violenŃei, contribuind la conştientizarea şi creşterea interesului
public faŃă de violenŃa tinerilor, inclusiv faŃă de violenŃa şcolară.
GuvernanŃii, precum şi societatea civilă au devenit sensibili la fenomenul violenŃei în mediul şcolar, renunŃându-se la
stereotipul conform căruia şcoala este o entitate izolată, un spaŃiu social autonom, necorelat la dinamica socială,
neafectat de conflictele şi dificultăŃile cu care se confruntă societatea, în general. Şcoala este o parte integrantă a
comunităŃii largi, iar problemele cu care se confruntă ca instituŃie şi ca mediu de formare a tinerilor privesc întreaga
societate.
ViolenŃa umană, indiferent în ce context se manifestă, este inerentă naturii umane, dar acest lucru nu înseamnă că nu
trebuie să i se dea un răspuns ferm, prin acordarea unui rol special prevenirii şi combaterii acestui fenomen social,
iar şcoala, ca mediu instituŃional nu se poate sustrage acestui rol. Şcoala nemaifiind considerată „nici o fortăreaŃă şi
4
nici un sanctuar”1, ci un forum al socializării, un spaŃiu deschis lumii exterioare, asimilându-i tensiunile, trebuie văzută
şi ca spaŃiu de manifestare a violenŃei.
O imagine la nivel mondial a violenŃei, în care să se includă formele ei diferite de manifestare, este dificil de realizat,
chiar dacă acest lucru se poate face la nivel naŃional. La propunerea Secretarului General al Consiliului Europei, Walter
Schwimmer, un proiect integrat privind violenŃa2 s-a desfăşurat între 2002-2004, implicând 41 de Ńări europene
interesate de a participa (între care şi România), pentru ca, printr-un efort colectiv, să se poată realiza o imagine globală
asupra violenŃei cotidiene. ViolenŃa şcolară a fost, în acest context, doar o parte a acestui demers. Deşi locul pe care îl
ocupă prevenirea şi combaterea violenŃei este, desigur, diferit de la o Ńară la alta, acest fapt fiind determinat mai ales de
tradiŃie şi de resurse umane şi materiale, se recunoaşte unanim importanŃa acestei probleme şi necesitatea abordării atât
din perspectivă cognitivă, cât şi din perspectivă pragmatică.
ViolenŃa în şcoli nu este un fenomen social cu totul nou. În şcoli a existat din totdeauna violenŃă. Totuşi, acest
fenomen este astăzi mai vizibil, în cea mai mare parte datorită mass-mediei, aşa cum susŃine, pe bună dreptate, Alain
Mouchoux3. Celor care consideră că violenŃa şcolară este un fenomen recent trebuie să li se amintească faptul că, în
perspectivă istorică, şcoala a fost întotdeauna asociată cu violenŃa. Istoria educaŃiei, a praxisului educaŃional – indiferent
că vorbim despre spaŃiul privat al familiei sau de cel instituŃionalizat, al şcolilor şi internatelor – evidenŃiază acest lucru.
ViolenŃa în şcoală cuprinde orice formă de manifestare a unor comportamente precum: violenŃă verbală şi
psihologică (poreclire, tachinare, ameninŃare, hărŃuire); violenŃă fizică; comportamente care intră sub incidenŃa legii
(viol, consum/comercializare de droguri, furt); ofensă adusă statutului/autorităŃii cadrului didactic; alte tipuri de
comportament deviant în relaŃie cu şcoala.
Pornind de la această definiŃie se vor avea în vedere următoarele elemente în analiza fenomenului violenŃei în şcoala:
• Identificarea principalelor forme ale violenŃei în şcoală;
• Identificarea principalelor cauze generatoare ale violenŃei în şcoală;
1 Nollet, Jean-Marc, Schools as microcosms of society. În: Violence in schools – a challenge for the local community, Counsel of Europe Publishing, 2003, p. 15.
2 Integrated project Responses to violence in everyday life in a democratic society, Final report, Council of Europe Publishing, Strasbourg, 2004.
3 Cf. Bîrzea, Cezar, The prevention of violence in everyday life: civil society’s contribution. Forum 18-19 November 2002, Council of Europe, Strasbourg (France),
Integrated project Responses to violence in everyday life in a democratic society, p.12.
5
I. FENOMENUL VIOLENłEI ÎN ŞCOALĂ (materialul este preluat şi adaptat pe baza studiului „ViolenŃa în
şcoala” elaborat de Institutul de ŞtiinŃe ale EducaŃiei, lucrare realizată şi publicată cu sprijinul financiar al
ReprezentanŃei UNICEF în România.)
• PRINCIPALELE FORME ŞI CAUZE ALE VIOLENłEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR
Forme de violenŃă în şcoală
La nivel internaŃional, lucrările de specialitate sintetizează câteva tendinŃe asupra formelor de manifestare a
violenŃei în şcoala contemporană, dintre care amintim:
• trecerea de la violenŃa fizică, directă, vizibilă, legitimată şi încurajată, uneori, la forme mai subtile, mascate sub forma
unei violenŃe de tip simbolic, situată la nivelul valorilor promovate, la nivelul tipurilor de relaŃii din spaŃiul şcolii şi a
impunerii unor anumite modele dezirabile de comportamente;
• proliferarea în şcoală a violenŃelor care au ca fundament diferenŃele etnice, religioase, de statut social sau de gen;
• multiplicarea formelor de violenŃă asupra profesorilor;
• creşterea numărului fenomenelor de violenŃă gravă în şcoală, care intră sub incidenŃa legii (crime, violuri, utilizarea
armelor de foc) ca urmare a escaladării violenŃei societale;
• difuzia fenomenelor de violenŃă din afara şcolii sau din imediata apropiere a acesteia, la spaŃiul şcolar propriu-zis.
După anii ‘90, România a optat pentru democratizarea sistemelor economice şi sociale, şcoala fiind unul dintre
pilonii importanŃi ai schimbării. Accesul larg la mijloacele de informare, introducerea unei relative autonomii a şcolii în
raport cu oferta educaŃională, lărgirea participării la decizii privind educaŃia prin contribuŃia tuturor actorilor educaŃionali
(părinŃi, autorităŃi locale, biserică, societate civilă) sunt doar câteva dintre schimbările care au condus la transformarea
culturii şcolare după anii ‘90. Totodată, acumularea tensiunilor sociale inerente perioadelor de schimbare economică şi
politică au adus transformări ale peisajului social, spaŃiu în care fenomenele de violenŃă şi-au făcut simŃită mai acut
prezenŃa, difuzând şi la nivelul altor instituŃii sociale, între care familia, dar şi şcoala.
În acest context, care sunt formele de violenŃă caracteristice mediului şcolar din România şi în ce măsură formele
de violenŃă în şcoala românească au astăzi un specific anume? Putem vorbi despre o diversificare a formelor de
6
violenŃă în şcoală ? Sub ce forme se manifestă violenŃa şi care sunt protagoniştii ei? În raport cu aceste întrebări se pot
determina următoarele forme principale de violenŃă:
• ViolenŃa elev-elev:
– ViolenŃa verbală (certuri, conflicte, injurii, Ńipete), în general considerată ca o situaŃie tolerabilă şi obişnuită în
orice şcoală, în contextul social actual (violenŃa verbală a străzii, a mass-mediei etc.).
– ViolenŃa fizică între elevi care conduce la existenŃa unui climat de insecuritate în şcoli şi solicită măsuri specifice
în plan administrativ şi educaŃional.
• ViolenŃa elevilor faŃă de profesori:
– Cele mai frecvente manifestări de violenŃă a elevilor faŃă de profesori sunt: lipsa de implicare şi de participare a
elevilor la activităŃile şcolare (absenteismul şcolar, fuga de la ore, indisciplina în clasă sau în recreaŃii, ignorarea
mesajelor transmise de cadrele didactice) şi violenŃa verbală şi non-verbală, ca ofensă adusă statutului şi
autorităŃii cadrului didactic (refuzul îndeplinirii sarcinilor şcolare, atitudinile ironice sau sarcastice, zgomote în
timpul activităŃii didactice). În comparaŃie cu acestea, deşi mai puŃin prezente, se manifestă comportamentele
agresive grave (verbale sau fizice) ale elevilor faŃă de profesori.
• ViolenŃa profesorilor faŃă de elevi:
– Acest fenomen deşi este mai puŃin recunoscut în spaŃiul, şcolii deoarece contravine flagrant cu statutul şi
responsabilităŃile unui cadru didactic, se poate manifesta prin forme precum: agresiunea verbală faŃă de elevi
(atitudini ironice, Ńipete, chiar injurii, jigniri sau insulte), agresiune non-verbală (ignorarea mesajelor elevilor şi
neacordarea de atenŃie acestora, gesturi sau priviri ameninŃătoare, atitudini discriminative şi marginalizarea unora
dintre elevi), excluderea de la activităŃile didactice sau chiar pedeapsa fizică.
• ViolenŃa părinŃilor în spaŃiul şcolii:
– Deşi nu sunt prezenŃi zilnic în spaŃiul şcolii, unii părinŃi manifestă comportamente neadecvate, care Ńin de
domeniul violenŃei. PărinŃii îşi legitimează astfel de comportamente (faŃă de profesori sau faŃă de alŃi elevi ai
şcolii) prin nevoia de a apăra drepturile propriilor copii, într-un spaŃiu în care consideră că nu li se oferă acestora
suficientă securitate.
7 – FaŃă de profesori, părinŃii utilizează cel mai frecvent violenŃa verbală (ironii, discuŃii aprinse, Ńipete), iar în unele cazuri chiar agresivitatea fizică – situaŃii generate de obicei de nemulŃumirea referitoare la atitudini şi comportamente ale unui cadru didactic, considerate violente sau nedrepte, manifestate în raport cu propriul copil. – FaŃă de alŃi elevi din şcoală, au fost semnalate cazuri de certuri sau chiar agresiune fizică, atunci când propriul copil intră într-un conflict cu aceştia sau când este victimă a violenŃei lor. – Sunt şi situaŃii în care părinŃii manifestă comportamente violente faŃă de propriul copil în spaŃiul şcolii, de la ironizarea sau admonestarea acestora în faŃa clasei de elevi până la agresivitate fizică – metode considerate forme eficiente de pedepsire a copilului, în cazurile în care acesta nu se supune disciplinei şcolare, iar părinŃii sunt înştiinŃaŃi şi responsabilizaŃi cu rezolvarea problemelor. • ViolenŃa în spaŃiul din jurul şcolii: – Sentimentul de securitate/siguranŃă al elevilor este puternic influenŃat atât de ceea ce se întâmplă în incinta şcolii (în sala de clasă, pe coridoare, pe terenul de sport etc.), cât şi de ceea ce se întâmplă în proximitatea acesteia (pe arterele rutiere şi alte căi de acces către şcoală, în spaŃiile verzi din jurul şcolii, în alte spaŃii publice situate în apropiere de şcoală). ViolenŃa în spaŃiul din vecinătatea şcolii este un fenomen îngrijorător, agresiunile în această zonă având o pondere semnificativă în totalul actelor de violenŃă cărora le cad victime elevii (mai mult de o treime dintre elevii agresaŃi într-un singur an şcolar au suferit agresiunea în spaŃiul din vecinătatea şcolii). – Deşi formele de violenŃă care au loc în acest spaŃiu nu diferă foarte mult faŃă de cele care se petrec în incinta şcolii, intensitatea acestor agresiuni este de multe ori mai ridicată. Cea mai mare parte a cazurilor de violenŃă în acest spaŃiu implică persoane din afara şcolii, însă există un număr semnificativ de agresiuni care sunt comise de colegi de şcoală ai victimelor. Elevii sunt victimele unor situaŃii de violenŃă fizică (agresiune, bruscare, lovire intenŃionată) şi agresiunilor verbale provocate de persoane necunoscute, iar procentul elevilor care cad victime furturilor în imediata vecinătate a şcolii este de asemenea îngrijorător. – Deşi cazurile de agresiune sexuală (hărŃuire, tentativă de viol, viol) au o pondere relativ scăzută în comparaŃie cu celelalte forme de violenŃă, gravitatea acestui fenomen impune o analiză aprofundată din partea tuturor actorilor implicaŃi în prevenirea şi combaterea violenŃei şcolare.
8
Cauze ale violenŃei şcolare
ViolenŃa şcolară este determinată de multiple aspecte (caracteristici individuale, determinanŃi socio-familiali,
factori de mediu şcolar, cauze sociale), ale căror efecte se cumulează şi se potenŃează reciproc. În acest sens pot fi
identificate:
• Cauze psiho-individuale: – Există diferenŃe interindividuale la nivelul elevilor cuprinşi într-o instituŃie şcolară, în ceea ce priveşte adoptarea
comportamentelor violente. Elevilor violenŃi le sunt asociaŃi cu preponderenŃă o serie de factori individuali,
precum: toleranŃa scăzută la frustrare, dificultăŃile de adaptare la disciplina şcolară, imaginea de sine negativă,
instabilitatea emoŃională, lipsa sau insuficienta dezvoltare a mecanismelor de autocontrol, tendinŃa către
comportament adictiv, slaba capacitate empatică.
• Cauze familiale: – ViolenŃa în şcoală nu poate fi explicată, prevenită, ameliorată sau combătută fără a examina şi mediul familial,
acesta având un rol esenŃial în dezvoltarea copilului şi a mecanismelor de autocontrol a impulsurilor violente.
Astfel, se pot determina asocieri semnificative între comportamentul violent al elevilor şi o serie de factori
familiali, cum sunt: climatul socio-afectiv (relaŃii tensionate între părinŃi, atitudini violente ale părinŃilor faŃă de
copil, mediu lipsit de securitate afectivă); tipul familiei (provenienŃa elevilor din familii dezorganizate); condiŃiile
economice ale familiei (venituri insuficiente); dimensiunea familiei (număr mare de copii în familie, situaŃie care
implică, de multe ori, accentuarea fenomenului sărăciei); nivelul scăzut de educaŃie a părinŃilor.
• Cauze şcolare: – ExistenŃa în şcoală a unor probleme ca: dificultăŃi de comunicare elevi-profesori, impunerea autorităŃii
cadrelor didactice, stiluri didactice de tip excesiv autoritar ale profesorilor, distorsiuni în evaluarea
elevilor. Alte aspecte de natură şcolară ce pot fi identificate drept posibile cauze ale violenŃei sunt: prejudecăŃile
unor profesori în raport cu apartenenŃa etnică a elevilor, vârsta ca şi experienŃa sa didactică, programe şcolare
încărcate. – Dacă profesorii identifică sursele violenŃei elevilor mai ales în spaŃiul formalului pedagogic (programe încărcate,
programul şcolar dificil, numărul mare de elevi într-o clasă, lipsa infrastructurii şcolare), consilierii şi mai ales
9
elevii situează conflictul în zona interacŃiunilor subiective: disponibilitatea redusă a profesorilor pentru
comunicare deschisă în cadrul şi în afara lecŃiilor, distanŃa în comunicare, metode neatractive de predare,
descurajarea iniŃiativelor elevilor. Unii părinŃi fac referire la aspecte administrative, considerând că o sursă a
violenŃei este şi lipsa unor sisteme mai stricte de protecŃie, control şi intervenŃie specializată împotriva violenŃei în
şcoală. – Elevii resimt mai acut şi semnalează cu mult mai multă francheŃe decât cadrele didactice, directorii,
părinŃii sau consilierii unele fenomene de violenŃă în şcoală. De pildă, comportamentele neadecvate ale
profesorilor, care recurg uneori la sancŃiuni nejustificate sau chiar pedepse fizice sunt semnalate într-o pondere
îngrijorătoare de către elevi, cu mult mai ridicată decât conştientizează sau ar fi dispuşi să admită alŃi actori
şcolari (directori, profesori, consilieri).
• Cauze induse de contextul social: – Mass-media reprezintă unul dintre factorii cei mai influenŃi asupra comportamentului elevilor, atât prin valorile
pe care le promovează, cât şi prin consecinŃele asupra modului de petrecere a timpului liber. Programele TV şi
filmele care promovează modele de conduită agresivă sau violenŃă, jocurile video cu conŃinut agresiv pot fi factori
de risc în potenŃarea comportamentului violent al elevilor. – InfluenŃa grupului de prieteni şi a anturajul din afara şcolii („găştile de cartier” etc.) sunt considerate ca fiind
foarte importante în ierarhia cauzelor care conduc la apariŃia violenŃei în spaŃiul şcolii. O influenŃa negativă o pot
exercita zonele dezavantajate, cartierele periferice ale oraşelor, cu toate caracteristicile pe care le au unele dintre
acestea.
10
• ARGUMENTE ÎN FAVOREA NECESITĂłII ELABORĂRII STRATEGIEI NAłIONALE
PRIVIND REDUCEREA FENOMENULUI VIOLENłEI ÎN UNITĂłILE DE ÎNVĂłĂMÂNT
PREUNIVERSITAR
Consiliul Europei a recomandat câteva principii directoare în confruntarea cu fenomenul violenŃei şcolare, după
cum urmează:
– conceperea prevenirii violenŃei ca o dimensiune centrată pe educaŃie în spiritul civismului democratic (toleranŃă şi
relaŃii interculturale, egalitate între sexe, respectarea drepturilor omului, gestionarea pacifistă a conflictelor, valorizarea
persoanei, a nonviolenŃei ); – considerarea tinerilor ca actori şi parteneri-cheie în orice acŃiune desfăşurată în această direcŃie; – conceperea unor modalităŃi de acŃiune înainte ca faptele de violenŃă să se declanşeze, avându-se în vedere
sensibilizarea tuturor actorilor implicaŃi şi prevenirea timpurie a violenŃei; – prevederea unor modalităŃi de reacŃie rapide şi echilibrate în cazul declanşării faptelor de violenŃă; – conştientizarea necesităŃii de acŃiune la toŃi actorii implicaŃi şi întărirea mobilizării acestora; – promovarea dezvoltării de schimburi, dialoguri la toate nivelurile în cadrul comunităŃii; – acordarea priorităŃii în ceea ce priveşte protecŃia şi îngrijirea victimelor; – susŃinerea familiilor în ceea ce priveşte exercitarea rolului lor educativ.
Indiferent de particularităŃi, situaŃiile naŃionale se caracterizează prin următoarele aspecte: – prestigiul din ce în ce mai mare pe care îl are ideea de prevenire: prevenirea violenŃei şcolare, ca şi a altor forme de
violenŃă; drept consecinŃă, se manifestă centrarea pe prevenire mai degrabă decât pe autorii sau pe victimele
violenŃei; – consensul privind parteneriatul instituŃional în elaborarea strategiilor de abordare a fenomenului violenŃei în
general, inclusiv a violenŃei şcolare; coordonarea eforturilor organismelor societăŃii civile cu cele ale instituŃiilor de
stat; – confruntarea cu dificultăŃile de autonomizare versus integrare a formelor violenŃei în vederea stabilirii unor proiecte
specifice ale acestor forme; – integrarea atenŃiei acordate victimelor în programele şi proiectele de prevenire.
11
O primă categorie de programe şi acŃiuni naŃionale răspunde unei viziuni generale asupra stării de bine –
securitate, protecŃie – a segmentului de vârstă cel mai vulnerabil la orice formă de violenŃă. Prevenirea violenŃei
şcolare face parte, în multe Ńări, prin programe naŃionale centrate pe o politică generală privind securitatea copiilor şi
tinerilor (spre exemplu, în Bulgaria, programul Copiii Bulgariei, în Estonia programul Copilul şi violenŃa, în Rusia,
programul educaŃional Copiii Rusiei
4 sau programul Un secol XXI fără violenŃă şi cruzime
5
, în Cehia, Malta şi în alte
Ńări, proiecte privind încetarea hărŃuirii copiilor între ei au fost derulate pentru a face faŃă acestei forme de violenŃă
interpersonală a minorilor
6.)
Sensibilizarea publicului larg privind vulnerabilitatea copiilor la violenŃă– considerat grup de risc – face parte din
etosul acestor programe.
O altă categorie de programe are o viziune mai restrânsă, urmărind direct violenŃa şcolară: strategii de mediere
pentru gestionarea conflictelor, planuri de acŃiune împotriva hărŃuirii. Aceste programe urmăresc asigurarea unui
climat social mai bun în şcoli, prin formarea unor comportamente non-conflictuale şi dezvoltarea unor abilităŃi sociale
care să evite generarea situaŃiilor de violenŃă. Planuri specifice de acŃiune în acest sens sunt răspândite în multe Ńări.
– În Portugalia, un proiect al Şcolii Pacifiste a folosit un chestionar intitulat Eu şi şcoala, punând accentul pe
importanŃa climatului non-violent în şcoli.
7 Programul ESCOLHAS, din care a făcut parte Proyecto Infante derulat de
INDE Lisabona
8, s-a focalizat pe comunităŃile defavorizate cu copii şi tineri prezentând risc infracŃional. Este vorba
despre o strategie integrată de prevenire, cu implicarea şcolilor, a părinŃilor, a asociaŃiilor locale, a centrelor de
sănătate, a centrelor de afaceri pentru sprijin şi a serviciilor publice. ActivităŃile desfăşurate în cadrul proiectului au
privit medierea socială, activităŃi de petrecere a timpului liber, implicarea subiecŃilor Ńintă în dezvoltarea comunităŃii
locale.
– În Belgia s-au desfăşurat programe privind medierea, lucrându-se în parteneriat cu agenŃii comunitari şi stabilindu-se
centre de consiliere
9, precum şi un proiect focalizat pe crearea capitalului social ca o cale a refacerii legăturii dintre
copii şi tineri cu mediul înconjurător10. Acesta s-a desfăşurat în 46 de şcoli şi a avut ca obiectiv major întărirea
4 Cf. Chinkov, Valery, Violence among children and young people in the Russian Federation, în Violence in schools – A challenge for the local community, Council of
Europe Publishing, 2003.
5 Idem.
6 Cf. Debarbieux, Eric, op. cit. 3, p. 52.
7 Ibidem, p. 51.
8 Project Report. În: www. Programaescolhas.pt/institucional/ambito.html.
9 Ibidem.
10 Declerck, J., Depuydt, A., Linked Project Report, 2000, University of Leuven, Dep. of Criminology, Belgia.
12
relaŃiilor interpersonale ca răspuns la delincvenŃă; a funcŃionat sub deviza „leagă-te de tine, leagă-te de altul, leagă-te
de grup, de societate, de tot ce te înconjoară”. Între activităŃile desfăşurate, au figurat tehnicile de relaxare pentru
copii în şcoli, rezolvarea prin mediere a conflictelor dintre elevi, responsabilizarea copiilor pentru menŃinerea în bună
stare a claselor şi a locurilor de joacă, alte activităŃi de grup.
– În ElveŃia, Programul Zürich, care are ca obiectiv dezvoltarea unor cunoştinŃe practice, utile pentru întărirea eficienŃei
programelor de intervenŃie şi prevenire a violenŃei şcolare, este bazat pe Programul Communities that care, conceput
de Hawkins şi Catalano în SUA.
– În Anglia, Programul naŃional National Behavior and Attendance Improvement Programme11 are scopul de
ameliorare a comportamentelor prin formarea profesorilor pentru a gestiona eficient comportamentele elevilor.
Programul a generat un alt program, numit BEST Behavior and Education Support Team, iniŃiativă rezultată din
consecinŃele pozitive ale programului privind ameliorarea comportamentelor12. Strategia de îmbunătăŃire a
comportamentului, pilotată în 34 autorităŃi educaŃionale locale, a avut drept criterii de reuşită următoarele: reducerea
hărŃuirii şi intimidării, creşterea frecvenŃei şi a motivaŃiei şcolare, reducerea excluderii, reducerea drastică a agresiunii
asupra personalului educaŃional, descreşterea abandonului, a părăsirii şcolii de către profesori şi scăderea ratei
criminalităŃii în cursul orelor de şcoală. Proiectul Creating Safer Communities in Europe: a crime prevention
sourcebook13 a avut ca scop creşterea prevenirii criminalităŃii prin responsabilizarea oamenilor şi prin întărirea
coeziunii sociale; practicile propuse au constat în: implicarea activă a tinerilor în viaŃa cotidiană a şcolii, în instituŃii
şi cluburi din zona în care locuiesc, cooperarea între copii, adolescenŃi şi adulŃi pentru îmbunătăŃirea climatului local.
S-au înfiinŃat comitete pentru copii şi tineri, un serviciu rapid oferit de copii şi tineri bătrânilor singuri, workshop-uri
pe tema democraŃiei în şcoli.
– În SUA, există o experienŃă mai îndelungată şi mai circumscrisă fenomenului; proiectul Preventing and Responding
to School Violence”, elaborat de Departamentul de EducaŃie al Statului Michigan în anul 2001, şi înfiinŃarea unei
Hotline pentru raportarea cazurilor de violenŃă în şcoli; proiectul Safe Schools Against Violence in Education
(SAVE), introdus de guvernatorul George E. Pataki în anul 1999; proiectul legislativ pentru sporirea siguranŃei în
şcoli, creşterea calităŃii educaŃiei, stabilirea de noi programe de prevenire a violenŃei; înfiinŃarea unui centru pentru
siguranŃă în şcolile statului New York, care asigură resurse pentru şcoli şi comunităŃi, în vederea obŃinerii asistenŃei
11 Gittins, C., Developments aimed at improving pupil behaviour reducing escalation to violence. În: Violence in schools, Draft version, 2002, Integrated project
Responses to violence in everyday life in a democratic society, p. 67-72.
12 Ibidem.
13 European Learning and Information Network for Crime Prevention and Community Safety, University of West England, 2001.
13
tehnice şi informaŃionale privind prevenirea şi intervenŃia, precum şi coordonarea formării în şcoli şi comunităŃi
locale pentru prevenirea violenŃei.
În unele Ńări europene, campanii naŃionale cu mesaje sociale legate de violenŃa în şcoli, însoŃite de pliante, filme,
clipuri, casete audio se adresează fie publicului larg, fie victimelor, fie celor care trebuie să intervină în prevenirea
violenŃei şcolare. Au fost elaborate manuale destinate educatorilor care se confruntă în activitatea lor zilnică cu violenŃa
în şcoală, incluzând metode pentru reducerea violenŃei şi pentru asigurarea unui climat şcolar non-violent.
Seminarii, conferinŃe şi sesiuni de formare pentru cei care se confruntă cu violenŃa şcolară, ca şi pentru cei care au
această problemă în atribuŃiile profesionale se organizează în multe Ńări, mai ales din perspectiva parteneriatului între
instituŃii şi a participării societăŃii civile, subliniindu-se necesitatea prevenirii şi controlului violenŃei şcolare ca parte a
securităŃii comunitare. De exemplu, în Germania există întâlniri regulate între ofiŃeri de poliŃie şi elevii unor şcoli, ca şi
zile stabilite în care elevii pot merge la poliŃie şi pot discuta cu aceştia. Tot în Germania, există un Congres naŃional
pentru mediatori în şcoli şi centre de tineret, al cărui scop este schimbul de informaŃii şi de experienŃă în cea ce priveşte
violenŃa şcolară, prevenirea şi controlul ei.
Şi în România, violenŃa în şcoli este o problemă, în mod special delicată. Altă dată şcoala, definită ca instituŃie de
educaŃie publică, era considerată ca un spaŃiu sacru al învăŃării, relativ autonom faŃă de societatea adulŃilor, cu
problematica ei complexă legată de viaŃă. Astăzi, lumea şcolii a căpătat o permeabilitate crescută, asimilând tensiunile
şi disfuncŃionalităŃile societăŃii. Şcoala a devenit un spaŃiu în care se confruntă valorile şi practicile tradiŃionale, care
structurează procesul învăŃării academice, cu sisteme de valori mai ample, mai dificil supuse unei structurări riguroase
şi controlului social, generate de învăŃarea socială, în care mass-media intervine ca agent formator cu un potenŃial de
fascinaŃie şi atractivitate net superior.
În condiŃiile în care, în România, comportamentul violent în şcoli şi în vecinătatea lor a crescut, Ńinând cont
de cauzele şi formele de manifestare ale violenŃei în mediul şcolar, plecând de la experienŃa internaŃională în
domeniu şi având în vedere particulartităŃile sistemului educaŃional românesc, Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi
Tineretului aprobă prezenta STRATEGIE NAłIONALĂ PRIVIND REDUCEREA FENOMENULUI VIOLENłEI
ÎN UNITĂłILE DE ÎNVĂłĂMÂNT PREUNIVERSITAR
14
II. STRATEGIA NAłIONALĂ PRIVIND REDUCEREA FENOMENULUI VIOLENłEI ÎN UNITĂłILE
DE ÎNVĂłĂMÂNT PREUNIVERSITAR
A. PRINCIPII, ACłIUNI ŞI RECOMANDĂRI GENERALE REFERITOARE LA PREVENIREA ŞI COMBATEREA VIOLENłEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR (materialul este preluat şi adaptat pe baza studiului
„ViolenŃa în şcoala” elaborat de Institutul de ŞtiinŃe ale EducaŃiei, lucrare realizată şi publicată cu sprijinul
financiar al ReprezentanŃei UNICEF în România.)
B. STRUCTURI INSTITUłIONALE LA NIVEL NAłIONAL, JUDEłEAN/AL MUNICIPIULUI
BUCUREŞTI ŞI AL UNITĂłILOR ŞCOLARE. ROLUL ŞI FUNCłIILE INSTITUłIILOR DIN
CADRUL SISTEMULUI EDUCATIV, CU PRIVIRE LA REDUCEREA FENOMENULUI
VIOLENłEI
1. ROLUL ŞI FUNCłIILE MINISTERULUI EDUCAłIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
(MECT)
-Elaborează strategia naŃională
-Instituie CONSILIUL NAłIONAL PENTRU PREVENIREA ŞI COMBATEREA VIOLENłEI
ÎN MEDIUL ŞCOLAR
-IniŃiază, prin CONSILIUL NAłIONAL, acŃiuni de consultare privind problema violenŃei în cadrul
sistemului educativ, cu diferite organizaŃii şi instituŃii guvernamentale şi neguvernamentale, poate
propune şi iniŃia forme de cooperare intra şi interinstituŃionale în vederea prevenirii şi combaterii
violenŃei în mediul şcolar
-Elaborează metodologii şi ordine referitoare la problema violenŃei, iniŃiază programe şi campanii
naŃionale de prevenire şi combatere a violenŃei în mediul educaŃional; asigură creşterea numărului
consilierilor psiho-pedagogi în unităŃile de învăŃământ etc.
-Elaborează programe de acŃiuni pentru creşterea gradului de siguranŃă în unităŃile de învăŃământ
preuniversitar, cum ar fi: programe de asigurare a împrejmuirii şcolilor, asigurarea supravegherii
unităŃilor şcolare cu ajutorul camerelor video etc. -Monitorizează şi evaluează modul de aplicare al strategiei la nivel naŃional
15
2. ROLUL ŞI FUNCłIILE INSPECTORATELOR ŞCOLARE JUDEłENE/INSPECTORATULUI
ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI (ISJ/ISMB)
-Pe baza STRATEGIEI MECT PRIVIND REDUCEREA FENOMENULUI VIOLENłEI ÎN
UNITĂłILE DE ÎNVĂłĂMÂNT PREUNIVERSITAR, elaborează propriul plan, respectiv PLANUL
ISJ/ISMB PRIVIND REDUCEREA FENOMENULUI VIOLENłEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR ( în cadrul
COMISIEI JUDEłENE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A VIOLENłEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR)
-Coordonează activităŃile de prevenire şi combatere a violenŃei în mediul educaŃional, la nivel
judeŃean/al municipiului Bucureşti -Monitorizează şi evaluează modul de aplicare a PLANULUI ISJ/ISMB PRIVIND REDUCEREA
FENOMENULUI VIOLENłEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR la nivel judeŃean/al municipiului Bucureşti
3. ROLUL ŞI FUNCłIILE UNITĂłILOR ŞCOLARE -Elaborează şi aplică PLANUL OPERAłIONAL AL UNITĂłII ŞCOLARE PRIVIND REDUCEREA
FENOMENULUI VIOLENłEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR ( ÎN CADRUL COMISIEI DE PREVENIRE
ŞI COMBATERE A VIOLENłEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR) -Monitorizează şi evaluează modul de aplicare a PLANULUI OPERAłIONAL AL UNITĂłII
ŞCOLARE PRIVIND REDUCEREA FENOMENULUI VIOLENłEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR
C. MODELUL PLANULUI OPERAłIONAL MINIMAL AL UNITĂłILOR ŞCOLARE PRIVIND
REDUCEREA FENOMENULUI VIOLENłEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR
D. ANEXE
-ANEXA I- MODELUL PLANULUI OPERAłIONAL PENTRU CENTRELE DE ASISTENłĂ
PSIHOPEDAGOGICĂ PRIVIND REDUCEREA FENOMENULUI VIOLENłEI ÎN MEDIUL
ŞCOLAR